GANDURI

Suflet inca pustiu,neintregit,calatorescintr-o mare de oameni,ma agat de fericiri aparente,imbracate-n camasa dezamagirii; vise pesimiste create in lipsa de adevar...plutesc o data cu sperantele nascute intr-un moment de disperare,lupta...continua cu noi insine,inspira incredere in reusita ce o vom gasi dincolo de ceea ce suntem,si suntem ceea ce construim im jurul nostru:un zid din mama,tata,frati,prieteni,necunoscuti...un zid din piele,carne si oase,inimi si suflete.
Dar ma distreaza intr-un final,faptul ca...tot ce construim aici,nu putem lua cu noi mai departe,ci doar...pe noi insine!